PATOLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care studiază cauzele și simptomele bolilor. – Din fr. pathologie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PATOLOGÍE f. 1) Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul bolilor și a efectelor provocate de acestea. 2) Deviere de la starea normală de funcționare a organismului; tulburare; afecțiune. /<fr. pathologie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PATOLOGÍE s.f. Ramură a medicinei care studiază natura și simptomele bolilor. ◊ Patologie forestieră = disciplină care studiază bolile plantelor forestiere; patologie a cărții = cunoașterea și tratarea stricăciunilor care se pot ivi la o carte. ♦ (Rar) Stare patologică. ♦ Totalitatea modificărilor morbide care apar în țesuturi în anumite boli. V. simptom. [Gen. -iei. / < fr. pathologie, cf. gr. pathos – boală, logos – studiu].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PATOLOGÍE s. f. 1. ramură a medicinei care studiază cauzele, simptomele și evoluția bolilor, precum și mijloacele de prevenire și tratare a acestora. 2. stare patologică. ◊ totalitatea manifestărilor unei boli. (< fr. pathologie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
patologíe s. f., art. patología, g.-d. patologíi, art. patologíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink