PÁTOS s. n. Însuflețire pasionată; avânt, entuziasm. ◊ Loc. adv. Cu patos = a) în mod entuziast; pasionat, înflăcărat; b) în mod afectat, emfatic. ♦ Afectare, emfază (în vorbire și în scris); falsă însuflețire. – Din ngr. páthos fr. pathos.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÁTOS n. 1) Însuflețire plină de pasiune; entuziasm înflăcărat. 2) Fel de a fi pretențios și lipsit de naturalețe (manifestat în scris sau în vorbire); emfază. /<ngr. páthos, fr. pathos
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PÁTOS s.n. 1. (Lit.) Intensitate deosebită a sentimentelor prin care se realizează o puternică forță dramatică. 2. Înflăcărare, însuflețire, avânt, entuziasm. 3. Emfază, stil emfatic. ♦ Cu patos = a) în mod entuziast; b) afectat, cu emfază. [Pl. -suri. / < gr., fr., it. pathos, cf. gr. paschein – a suferi].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PÁTOS s. n. 1. intensitate deosebită a sentimentelor, prin care se realizează o puternică forță dramatică. ◊ înflăcărare, avânt, entuziasm. 2. emfază, stil emfatic. (< fr., gr. pathos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PÁTOS s. 1. avânt, însuflețire, vervă. (~ stilului său.) 2. afectare, artificialitate, căutare, emfază, grandilocvență, manierism, prețiozitate, reto-rism. (Un limbaj plin de ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PÁTOS s. v. animozitate, ardoare, avânt, ciudă, discordie, dușmănie, elan, entuziasm, gelozie, invidie, înflăcărare, înfocare, însuflețire, învrăjbire, necaz, ostilitate, pasiune, patimă, pică, pizmă, pornire, ranchiună, sentiment, simțire, ură, vrajbă, vrăjmășie, zâzanie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pátos s.n. (înv.) pardoseală.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
pátos (-suri), s. n. – Pasiune, înflăcărare, emfază. Ngr. πάθος (Gáldi 223). Sec. XVIII. – Der. patetic, adj., din fr. pathétique.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pátos s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink