Dex patrula

PATRULÁ, patrulez, vb. I. Intranz. A parcurge după un anumit program un traseu terestru, aerian sau pe apă, pentru a îndeplini o misiune de cercetare, de pază, de control etc. – Din patrulă. Cf. fr. patrouiller.

PATRULÁ vb. I. intr. A merge în patrulă; a supraveghea ordinea; a face o recunoaștere. [< patrulă, cf. fr. patrouiller].

PATRULÁ vb. intr. a îndeplini misiunea de patrulă (1). (după fr. patrouiller)

patrulá vb. (sil. -tru-), ind. prez. 1 sg. patruléz, 3 sg. și pl. patruleáză

PATRÚLĂ, patrule, s. f. Subunitate militară care îndeplinește o misiune de cercetare. de pază, de control etc.; persoană care face parte dintr-o astfel de subunitate. ◊ Patrulă de aviație = subunitate formată din 3-4 avioane militare. – Din germ. Patrulle.

A PATRULÁ ~éz intranz. A face serviciul de patrulă. /Din patrulă

PATRÚLĂ ~e f. Grup de militari care circulă pe un traseu având misiunea de supraveghere sau de recunoaștere. /<germ. Patrulle

PATRÚLĂ s.f. Mic detașament militar însărcinat cu recunoașterea terenului, a pozițiilor, a mișcărilor ianmicului etc. sau cu supravegherea ordinii. ♦ Formație de zbor compusă din trei-patru avioane de luptă. [Cf. germ. Patrouille, rus. patrul, fr. patrouille].

PATRÚLĂ s. f. 1. mic detașament militar însărcinat cu recunoașterea terenului, a pozițiilor, a mișcărilor inamicului etc. sau cu supravegherea ordinii; navă, avion cu misiune de supraveghere. 2. formație de zbor din trei-patru avioane de luptă. (< germ. Patrulle)

PATRÚLĂ s. (MIL.) (înv.) strajă. (~e circulau pe străzi.)

patrúlă (patrúle), s. f. – Grup de militari care fac de pază sau cercetează. – Var. înv. patrolă. Fr. patrouille, prin intermediul germ. Patrulle, pol. patrol; rus. patrulj. – Der. patrula, vb. (despre militari, a merge în misiune).

patrúlă s. f. (sil. -tru-), g.-d. art. patrúlei; pl. patrúle