Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: patrula (verb) , patrulare (substantiv feminin)   
PATRULÁRE, patrulări, s. f. Acțiunea de a patrula și rezultatul ei; misiune de cercetare, de pază, de recunoaștere, de control etc. – V. patrula.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PATRULÁRE s.f. Acțiunea de a patrula și rezultatul ei; supraveghere, misiune de cercetare, de pază etc. îndeplinită prin deplasarea în teren sau pe apă. [< patrula].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
patruláre s. f. (sil. -tru-), g.-d. art. patrulării; pl. patrulări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PATRULÁ, patrulez, vb. I. Intranz. A parcurge după un anumit program un traseu terestru, aerian sau pe apă, pentru a îndeplini o misiune de cercetare, de pază, de control etc. – Din patrulă. Cf. fr. patrouiller.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PATRULÁ ~éz intranz. A face serviciul de patrulă. /Din patrulă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PATRULÁ vb. I. intr. A merge în patrulă; a supraveghea ordinea; a face o recunoaștere. [< patrulă, cf. fr. patrouiller].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PATRULÁ vb. intr. a îndeplini misiunea de patrulă (1). (după fr. patrouiller)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
patrulá vb. (sil. -tru-), ind. prez. 1 sg. patruléz, 3 sg. și pl. patruleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)