PÁUCĂ, pauce, s. f. (Înv. și reg.) Instrument muzical de percuție; timpan. – Din germ. Pauke.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÁUCĂ s. v. timpan.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
páucă, páuce, s.f. (înv. și reg.) 1. instrument muzical de percuție; timpan. 2. fluier făcut din creangă de salcie de copii.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
páucă (páuce), s. f. – Tîmpină, tobă. Germ. Pauke (Tiktin). Pare să fie dubletul lui peucă, s. f. (Mold., fluier), cf. Scriban.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
páucă s. f. (sil. pau-), g.-d. art. páucei; pl. páuce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink