PÁVĂZĂ, paveze, s. f. 1. Scut. ◊ Expr. A sta pavăză = a apăra, a feri. A-și pune mâna (drept) pavăză = a-și ridica mâna în dreptul ochilor (pentru a se feri de o lumină puternică, de un pericol etc.). 2. Fig. Ocrotire, apărare, sprijin, protecție. – Din pol. pawež.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÁVĂZĂ s. v. scut.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PÁVĂZĂ s. v. armoarii, blazon, emblemă, grijă, jale, jaleș, ocrotire, protecție, stemă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pávăză (-véze), s. f. – 1. Scut. – 2. Protecție, apărare. – 3. Plantă (Stachys germanica). – Var. înv. paveză. It. pavese, prin intermediul pol. pawez(a) (Cihac, II, 249; Miklosich, Slaw. Elem., 34; REW 6311), ceh. paveza (Densusianu, GS, VI, 363). – Der. pavățaș (var. pavesar), s. m. (soldat înarmat cu scut).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pávăză s. f., g.-d. art. pávezei; pl. páveze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PÁVĂZĂ ~eze f. 1) (în antichitate și în evul mediu) Armă defensivă cu care luptătorii își apărau corpul de loviturile inamicului; scut. ◊ A sta ~ a apăra cu nădejde pe cineva sau ceva. 2) fig. Persoană sau obiect care protejează; scut. /<pol. pawež
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink