PAZVANGÍU, pazvangii, s. m. (Înv.) Ostaș din trupele rebele ale lui Pazvantoglu (Pazvan-Oglu), care făceau dese incursiuni de pradă în Țara Românească, la sfârșitul sec. XVIII și începutul sec. XIX; p. ext. hoț, tâlhar, pungaș; pazvant, pazvantlâu, pazvantoglu. – Pazvant + suf. -giu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PAZVANGÍU s. (IST.) (înv.) pazvant, pazvantlâu, pazvantoglu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pazvangíu s. m., art. pazvangíul; pl. pazvangíi, art. pazvangíii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink