PAZVANTLẤU, pazvantlâi, s. m. (Înv.) Pazvangiu. [Var.: pazvantlíu s. m.] – Pazvant + suf. -giu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PAZVANTLÂU s. v. pazvangiu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pazvantlâu s. m. (sil. mf. -liu), art. pazvantlâul; pl. pazvantlâi, art. pazvantlâii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink