PECENÉG, -EÁGĂ, pecenegi, -ge, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Populație migratoare din familia populațiilor turcice, care a trecut în migrațiune prin estul și sud-estul Europei, între sec. IX și XI; (și la sg.) persoană care aparține acestui popor. 2. Adj. Care aparține pecenegilor (1), privitor la pecenegi. – Din germ. Petschenege, fr. Petchenègues, rus. peceneg.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
pecenég s. m., adj. m., pl. pecenégi; f. sg. pecenégă, g.-d. art. pecenégei, pl. pecenége
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PECENÉG1 ~gă (~gi, ~ge) ist. Care aparținea pecenegilor. /<germ. Petschenege, fr. Petchenegues, rus. peceneg
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PECENÉG2 ~gi m. ist. Persoană care făcea parte din uniunea de triburi de origine turcică, care la sfârșitul sec. IX-XI au migrat spre țărmul nordic al Mării Negre. /<germ. Petschenege, fr. Petchenegues, rus. peceneg
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink