PÉCIE, pecii, s. f. (Înv. și reg.) Carne macră de vită, de oaie sau de porc (mai ales de pe lângă șira spinării). – Din magh. pecsenye.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÉCIE s. v. peritoneu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pécie, pécii, s.f. (înv. și reg.) 1. carne macră de vită, de oaie sau de porc (mai ales de pe lângă șira spinării), bună pentru friptură. 2. bucată sau felie de carne macră, sărată și afumată. 3. friptură. 4. tocană de carne. 5. bucată de slănină cât lungimea porcului. 6. peritoneu. 7. (în sintagmă) pecia popii = bucată de colac pe care o ia preotul la biserică. 8. măruntaie.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
pécie (pécii), s. f. – Carne de fript. Sl., dar lipsește etimonul exact, care depinde de sl. pešti, petą, pečeši (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 250; Tiktin), sf. slov. péči „friptură”. E dubletul lui peci, s. n. (înv., autorizație matrimonială), numită așa pentru că poartă sigiliul episcopal aplicat la fum, cf. pecetie. – Der. pecenie (var. pecine, pecină), s. f. (carne de fript), cf. bg. pečeno „friptură”, sb., cr. pečenije „friptură”, mag. peczenye „friptură”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pécie s. f. (sil. -ci-e), art. pécia (sil. -ci-a), g.-d. art. péciei; pl. pécii, art. péciile (sil. -ci-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink