PEDÍCUL, pedicule, s. n. (Anat.) Parte îngustă sau formație specială (în formă de cordon) care conține artera, vena, nervul etc. unui organ, care servește ca suport sau care leagă un organ, o parte a corpului de restul organismului etc., peduncul (1). – Din fr. pédicule, lat. pediculus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PEDÍCUL s.n. 1. Formație anatomică alungită cu aspect de picior, care leagă două organe, două tumori etc. 2. (Rar) Peduncul (1) [în DN]. [< fr. pédicule, cf. lat. pediculus – picioruș].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PEDÍCUL s. n. 1. formație anatomică alungită cu aspect de picior, care leagă două organe, tumori etc.; peduncul (2). 2. cel de-al doilea segment al antenei insectelor. (< fr. pédicule, lat. pediculus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PEDICUL s. v. peduncul.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pedícul s. n., pl. pedícule
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PEDÍCUL ~e n. Formație anatomică (lungă și îngustă) care leagă un organ sau o parte a corpului de restul organismului. /<fr. pédicule, lat. pediculus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink