PÉJMĂ, pejme, s. f. Numele a două specii de plante erbacee cu tulpinile rigide, ramificate și cu frunze dințate, una cu flori albe sau violete-purpurii, cu miros plăcut de mosc (Amberboa moschata), cealaltă cu flori galbene, plăcut mirositoare (Amberboa odorata). – Din magh. pézsma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÉJMĂ s. (BOT.; Amberboa moschata) (reg.) bumbi (pl.), cănăfior, didinele (pl.), parfumași (pl.), pufuleți (pl.), scăișori (pl.), spoitori (pl.).
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PEJMĂ s. v. indrușaim, sângele-voinicului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
péjmă (péjme), s. f. – Scăișori (Centaurea suaveolens). – Var. peșmă. Mag. pézsma, din sl. pižma (Cihac, II, 250).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
péjmă s. f., g.-d. art. péjmei; pl. péjme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink