PELARGÓNIE, pelargonii, s. f. (Bot.) Nume dat mai multor specii de mușcată. – Din germ. Pelargonie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PELARGÓNIE s.f. Plantă decorativă cu frunze catifelate și păroase și flori albe, roz sau roșii; (pop.) mușcată. [Gen. -iei. / < germ. Pelargonie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PELARGÓNIE s. f. plantă decorativă cu frunze catifelate și păroase și flori albe, roz sau roșii; mușcată. (< germ. Pelargonie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PELARGÓNIE s. v. mușcată.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pelargónie s. f. (sil. -ni-e), art. pelargónia (sil. -ni-a), g.-d. art. pelargóniei; pl. pelargónii, art. pelargóniile (sil. -ni-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PELARGÓNIE ~i f. 1) Plantă erbacee decorativă cu frunze rotunde, păroase și cu flori roșii, roz sau albe, dispuse în umbele; mușcată. 2) Floare a unei astfel de plante. [G.-D. pelagroniei] /<germ. Pelargonie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink