PELERÍN, pelerini, s. m. Persoană care face un pelerinaj. ♦ (Rar) Persoană care călătorește mult (din loc în loc); călător. – Din fr. pèlerin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PELERÍN s.m. Cel care merge în pelerinaj; hagiu; pelegrin; peregrin. [< fr. pèlerin].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PELERÍN s. m. cel care merge în pelerinaj; peregrin. (< fr. pèlerin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PELERÍN s. (BIS.) (rar) peregrin, (înv.) strainic. (~ la un loc considerat sfânt.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PELERÍN s. v. peregrin.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pelerín s. m., pl. peleríni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PELERÍN ~i m. Persoană care face un pelerinaj. /<fr. pelerin
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink