PELERINÁJ, pelerinaje, s. n. Călătorie pe care credincioșii o fac într-un loc considerat sfânt. ♦ Călătorie făcută într-un loc renumit (din punct de vedere istoric sau cultural). ♦ P. gener. Călătorie, plimbare (în diverse locuri). ♦ Trecere continuă, perindare. – Din fr. pèlerinage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PELERINÁJ s.n. 1. Călătorie făcută într-un loc considerat sfânt; hagialâc. 2. (Fig.) Călătorie lungă și grea, cu multe opriri. [Var. pelerinagiu s.n. / < fr. pèlerinage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PELERINÁJ s. n. călătorie făcută la un loc sfânt; (p. ext.) vizită făcută în scop artistic sau istoric. (< fr. pèlerinage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PELERINÁJ s. (BIS.) (rar) peregrinaj, peregrinare. (~ la un loc considerat sfânt.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pelerináj s. n., pl. pelerináje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PELERINÁJ ~e n. 1) rel. Călătorie făcută de credincioși într-un loc considerat sfânt; hagealâc. 2) Călătorie în locuri renumite din punct de vedere religios, istoric sau cultural. 3) Trecere continuă. /<fr. pelerinage
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink