PELICULOGÉN, -Ă, peliculogeni, -e, adj. Care, aplicat în stare lichidă pe suprafața unui corp solid, formează pe acesta o peliculă. – De la peliculă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PELICULOGÉN, -Ă adj. (Despre materiale) Care are calitatea de a forma pelicule (1). // s.n.pl. Denumire generică pentru lacuri, vopsele, emailuri, capabile să formeze pelicule. [< fr. pelliculogène].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PELICULOGÉN, -Ă adj. (despre substanțe organice; și s.n.) care, aplicat pe un corp solid, formează pelicule. (< fr. pelliculogène)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
peliculogén adj. m., pl. peliculogéni; f. sg. peliculogénă, pl. peliculogéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PELICULOGÉN ~ă (~i, ~e) (despre unele materiale) Care poate forma pelicule; cu proprietatea de a forma pelicule. /Din peliculă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink