PELÍN (1) s. m. (2, 3) s. n. 1. S. m. Plantă erbacee cu frunze compuse, spintecate, albe-verzui, păroase și cu flori galbene, întrebuințată în medicină și la prepararea unor băuturi (Artemisia absinthium). ◊ Pelin alb (sau mic) = plantă asemănătoare cu pelinul (1), cu frunze albe, păroase (Artemisia austriaca). Pelin de mături = plantă erbacee cu flori verzui-brune, dispuse în capitule (Artemisia scoparia). 2. S. n. Vin cu gust amărui, obținut prin tratarea lui cu pelin (1). 3. S. n. Băutură foarte amară, preparată din frunze de pelin (1) și folosită în scopul curative. – Din bg. pelin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PELÍN m. Plantă erbacee amară la gust, cu tulpina e****ă, ramificată, cu frunze verzi-cenușii pe față și argintii-surii pe dos și cu flori galbene aromate, folosită în medicină și în industria băuturilor alcoolice. /<bulg. pelin
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PELÍN s. (BOT.) 1. (Artemisia absinthium) (reg.) peliniță, iarba-fecioarelor, lemnul-Domnului. 2. (Artemisia scoparia) (reg.) peliniță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PELÍN s. v. imortelă, pelinariță, peliniță, plevaiță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pelín (-ni), s. m. – 1. Plantă cu frunze și flori amare (Artemisia absinthium). – 2. (S. n.) Vin preparat în stil de vermut. – Mr. pilonu, megl. pilin. Sl. pelynŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 250; Conev 47), cf. bg., sb., slov., alb. pelin, pol. piołyn, rus. polin, ngr. πελίνος. – Der. împelina, vb. (a pune la macerat frunze de pelin în vin); pelinat, adj. (preparat în stil de vermut); pelinariță, s. f. (varietate de pelin, Artemisia vulgaris); peliniță, s. f. (varietate de pelin, Artemisia pontica).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pelín (băutură) s. n., (sorturi) pl. pelínuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pelín (plantă) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pelín de mături s. m. + prep. + s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pelín mie s. m. + adj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pelín-bun s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink