PELÍNCĂ, pelinci, s. f. (Reg.) Scutec. ◊ Expr. A ieși (sau a fi scos) din pelinci = a depăși vârsta alăptării; p. ext. a fi foarte tânăr, fără experiență. ♦ Pelincile Domnului = turte subțiri și rotunde din aluat nedospit, îndulcite cu miere sau cu zahăr și presărate cu miez de nuci, tradiționale la unii creștini în ajunul Crăciunului. – Din magh. pelenka, ucr. pelinka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PELÍNCĂ s. v. cârpă, scutec.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pelíncă (pelínci) s. f. – (Mold.) Scutec. Sl. pelenica, peleno „fașă” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 250), cf. slov. plênica, rus. pelenka, mag. pelenka.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
pelíncă s. f., g.-d. art. pelíncii; pl. pelínci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PELÍNCĂ ~ci f. reg. Bucată de țesătură folosită pentru înfășarea sugarilor; scutec. ◊ A ieși din ~ci a) a depăși vârsta când trebuie înfășat; b) a fi foarte tânăr, fără experiență. /<ung. pelenka, ucr. pelinka
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
pelíncile-Dómnului s. f. pl.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink