PENÍȚĂ, penițe, s. f. 1. Diminutiv al lui pană1; p*******ă. 2. Placă de metal, mică și concavă, terminată printr-un vârf despicat, care, montată sau atașată la un toc sau stilou, folosește pentru a scrie cu cerneală. 3. Numele a două specii de plante erbacee cu flori alburii, care cresc în ape adânci, stătătoare sau lin curgătoare (Myriophyllum spicatum și verticillatum). – Pană1 + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PENÍȚĂ s. (BOT.; Myriophyllum spicatum și verticilla-tum) (reg.) brădiș, prisnel, prusten, mălura-bălții, vâsc-de-apă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PENÍȚĂ s. v. colilie, p*******ă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
peníță s. f., g.-d. art. peníței; pl. peníțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PENÍȚĂ ~e f. (diminutiv de la pană) 1) Lamă mică concavă de metal, cu vârf ascuțit și despicat, care, fixată la un toc și m****ă în cerneală, servește la scris. ~ de aur. ◊ Ce-i scris cu ~a nu tai cu bărdița ce e scris, scris rămâne. 2) Plantă erbacee cu frunze penate, capilare și cu flori alburii, care crește în apele stătătoare; vâsc-de-apă. /pană + suf. ~iță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
peníța-bungeácului s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink