PENTACLORÚRĂ, pentacloruri, s. f. (Chim.) Clorură a elementelor pentavalente. – Din fr. pentachlorure.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PENTACLORÚRĂ s.f. Clorură a cărei moleculă conține cinci atomi de clor. [< fr. pentachlorure].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PENTACLORÚRĂ s. f. clorură conținând în moleculă cinci atomi de clor. (< fr. pentachlorure)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink