PENTACÓRD, pentacorduri, s. n. 1. Liră cu cinci coarde, folosită în antichitate. 2. Grup de cinci sunete succesive ale unei scări muzicale. [Pl. și: pentacorde] – Din fr. pentacorde.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PENTACÓRD s.n. 1. Liră cu cinci coarde. 2. Grup de cinci trepte succesive ale unei scări muzicale. [< fr. pentacorde, cf. gr. pente – cinci, chorde – coardă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PENTACÓRD s. n. 1. instrument cu cinci coarde, în Grecia antică, asemănător unei lire. 2. (muz.) sistem de cinci sunete succesive, formând o cvintă perfectă. (< fr. pentacorde, lat. pentachrodus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
pentacórd s. n., pl. pentacórduri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PENTACÓRD ~uri n. 1) (în antichitate) Liră cu cinci coarde. 2) Ansamblu de cinci sunete succesive ale unei scări muzicale. /<fr. pentacorde
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink