PENTAGRÁMĂ, pentagrame, s. f. Figură geometrică plană în formă de stea cu cinci colțuri, considerată de antici ca simbol al perfecțiunii și folosită adesea ca talisman. – Din fr. pentagramme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PENTAGRÁMĂ s.f. Figură geometrică în formă de stea cu cinci colțuri. [< fr. pentagramme, cf. gr. pente – cinci, gramma – scriere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PENTAGRÁMĂ s. f. 1. figură simbolică în formă de stea cu cinci colțuri. 2. (muz.) portativ de cinci linii. (< fr. pentagramme, it. pentagramma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
pentagrámă s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. pentagrámei; pl. pentagráme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PENTAGRÁMĂ ~e f. (în antichitate) Figură în formă de stea cu cinci colțuri, folosită ca talisman. [Sil. -gra-] /<fr. pentagramme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink