PENTAMÉTRU, pentametri, s. m. (În versificația greacă și latină) Vers de cinci picioare, alcătuit din două emistihuri egale (doi dactili si o silabă lungă). – Din ngr. pentámetron, fr. pentamètre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PENTAMÉTRU s.m. Vers greco-latin de cinci picioare. ♦ (În metrica modernă) Vers cu cinci silabe accentuate. [< fr. pentamètre, cf. lat. pentameter, gr. pentametron < pente – cinci, metron – măsură].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PENTAMÉTRU s. m. vers greco-latin de cinci picioare. ◊ (în metrica modernă) vers cu cinci silabe accentuate. (< fr. pentamètre, gr. pentametrou)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
pentamétru s. m. (sil. -tru), art. pentamétrul; pl. pentamétri, art. pentamétrii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PENTAMÉTRU ~i m. (în metrica antică) Vers dactilic compus din cinci picioare. [Sil. -tru-] /<ngr. pentámetron, fr. pentametre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink