PENTATEÚH, pentateuhuri, s. n. Parte a Bibliei care cuprinde primele cinci cărți ale Vechiului Testament. – Din lat. Pentateuchus, fr. pentateuque.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
pentatéuh (carte) s. n. (sil. -teuh), pl. pentatéuhuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Pentatéuh (titlul unei părți din Biblie) s. pr. n. (sil. -teuh)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PENTATÉUH ~uri n. Parte componentă a Bibliei, cuprinzând primele cinci cărți ale Vechiului Testament. /<lat. Pentateuchus, fr. pentateuque
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink