PENTATLÓN, pentatloane, s. n. Probă combinată de atletism, alcătuită din cinci exerciții diferite, clasamentul făcându-se prin totalizarea punctelor obținute la fiecare probă. ◊ Pentatlon modern = concurs sportiv complex care constă din cinci probe diferite (scrimă, călărie, tir, înot și cros), clasamentul fiind făcut prin totalizarea punctelor obținute la fiecare probă. – Din fr. pentathlon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PENTATLÓN s.n. 1. Ansamblu de cinci jocuri atletice la vechii greci (aruncare cu discul, luptă, salt, fugă, aruncare cu sulița). 2. Concurs sportiv constând din cinci probe diferite la care participă aceiași sportivi. [Pl. -oane, -onuri. / < fr., gr. pentathlon, cf. pente – cinci, athlon – luptă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PENTATLÓN s. n. complex de cinci jocuri atletice la vechii greci (aruncare cu discul, luptă, salt, alergări, aruncare cu sulița); probă de atletism combinată din cinci exerciții (diferite după s*x). ♦ ~ modern = concurs sportiv din cinci probe diferite (călărie, scrimă, tir, natație și cros), la care participă aceiași sportivi. (< fr. pentathlon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
pentatlón s. n. (sil. -tlon; mf. pent-), pl. pentatloáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PENTATLÓN ~oáne n. Probă sportivă complexă ce cuprinde cinci exerciții diferite, care trebuie îndeplinite de aceiași sportivi. [Sil. -tlon] /<fr. pentathlon
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink