PENTICOSTÁR, penticostare, s. n. Carte bisericească cuprinzând ritualul slujbelor dintre Paști și prima duminică după Rusalii. – Din ngr. pentikostárion.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
penticostár (penticostáre), s. n. – Carte de cult, care conține slujbele din perioada dintre Paști și Rusalii. – Mr. pendicustar. Mgr. πεντηϰοστάριον (Murnu 45; cf. Vasmer, Gr., 114), parțial prin sl. penĭtikostarĭ.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
penticostár (carte) s. n., pl. penticostáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PENTICOSTÁR ~e n. Carte bisericească care include rânduiala slujbelor oficiale între Paști și Rusalii. /<ngr. pentikostarión
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink