PENÚLTIM, -Ă, penultimi, -e, adj. Care este înaintea celui din urmă, al doilea din urmă. – Din lat. paenultimus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PENÚLTIM, -Ă adj. De dinaintea celui din urmă. [< lat. paenultimus, cf. fr. pénultième].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PENÚLTIM, -Ă adj. de dinaintea celui din urmă. (< lat. paenultimus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
!penúltim (pe-nul-/pen-ul-) adj. m., pl. penúltimi; f. penúltimă, pl. penúltime
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
penúltim adj. m. (sil. mf. pen-) ultim
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PENÚLTIM ~ă (~i, ~e) Care precedă pe ultimul; care este al doilea de la urmă. ~a lecție. /<lat. paenultimus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink