PENURÍE s. f. (Livr.) Lipsă a unor lucruri necesare; spec. lipsă a mijloacelor de trai; sărăcie, mizerie. – Din fr. pénurie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PENURÍE f. livr. 1) Lipsă acută a unor bunuri necesare; criză. 2) Sărăcie mare; mizerie. [G.-D. penuriei] /<fr. pénurie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PENURÍE s.f. (Liv.) Lipsă a mijloacelor de existență; sărăcie, lipsă mare. [Gen. -iei. / cf. fr. pénurie, lat. penuria].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PENURÍE s. f. lipsă a mijloacelor de existență; sărăcie; lipsă a unor materii prime, mijloace energetice etc. (< fr. pénurie, lat. penuria)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
penúrie / penuríe s. f., art. penúria / penuría, g.-d. penúrii / penuríi, art. penúriei / penuríei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
PENURÍE s. v. lipsă, mizerie, nevoie, sărăcie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
penuríe s. f., art. penuría, g.-d. penuríi, art. penuríei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink