Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
PERDÁF, perdafuri, s. n. Radere de jos în sus, în contra direcției în care crește părul. ◊ Expr. (Fam.) A da (sau a trage) cuiva un perdaf = a certa, a mustra aspru pe cineva. – Din tc. perdah.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PERDÁF s. v. luciu, lustru, strălucire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
perdáf (perdáfuri), s. n.1. Lustru, luciul unei stofe. – 2. Radere în răspăr. – 3. Dojană, ocară. – Mr. pirdahe. Tc. (per.) perdah (Roesler 601; Șeineanu, II, 289; Lokotsch 1637), cf. bg. perdah, sb. perdaf.Der. perdăfui, vb. (a da luciu unei stofe; a certa, a dojeni).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
perdáf s. n., pl. perdáfuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PERDÁF ~uri n. Radere contra direcției de creștere a părului. ◊ A trage cuiva un ~ a mustra aspru pe cineva; a muștrului. /<turc. perdah
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)