PERDEGÍU, perdegii, s. m. Slujbăș însărcinat cu pază la ușa de la camera domnitorului sau a înalților demnitari; perdelegiu. – Din tc. perdeci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
perdegíu s. m., art. perdegíul; pl. perdegíi, art. perdegíii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink