PERDÍȚIE, perdiții, s. f. Stare de decădere morală în care se află cineva; pierzanie. ♦ Ceea ce provoacă decăderea morală a cuiva. – Din fr. perdition.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PERDÍȚIE s.f. Stricăciune morală; corupție. [Gen. -iei, var. perdițiune s.f. / < fr. perdition, lat. perditio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PERDÍȚIE s. f. stare de cădere morală; pierzanie; corupție, desfrâu. (< fr. perdition, lat. perditio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PERDÍȚIE s. v. corupție.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
perdíție s. f. (sil. -ți-e), art. perdíția (sil. -ți-a), g.-d. art. perdíției; pl. perdíții, art. perdíțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PERDÍȚIE ~i f. rar Stare de degradare morală; decădere. [G.-D. perdiției] /<fr. perdition
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink