Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
PEREGRÍN, peregrini, s. m. Persoană care călătorește mult (rătăcind din loc în loc); călător. ♦ (Înv.) Pelerin. [Var.: pelegrín s. m.] – Din lat. peregrinus, fr. pérégrin, it. pellegrino.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PEREGRÍN s.m. (Liv.) Călător; nomad; pelerin. [Var. pelegrin s.m. / cf. fr. pérégrin, lat. peregrinus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PEREGRÍN s. m. 1. (în dreptul roman) străin liber, lipsit de cetățenia romană sau de dreptul latin, dar care nu era socotit „inamic public”. 2. pelerin. ◊ călător. (< fr. pérégrin, lat. peregrinus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PEREGRÍN s. (rar) pelerin. (Un biet ~ care bătea satele.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PEREGRÍN s. v. pelerin.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
peregrín (peregríni), s. m. – Pelerin; drumeț. Lat. peregrinus (sec. XIX). E dubletul lui pelerin, s. m., din fr. pélerin.Der. peregrina, vb. (a călători în locuri depărtate, a face hagialîc); peregrinaj, s. n. (călătorie); pelerinaj, s. n. (hagialîc); pelerină, s. f., din fr. pèlerine.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
peregrín s. m. (sil. -grin), pl. peregríni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PEREGRÍN ~i m. 1) Persoană care face un peregrinaj; pelerin. 2) Persoană care cutreieră lumea. /<lat. peregrinus, fr. pérégrin, it. pellegrino
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)