PEREGRINÁJ, peregrinaje, s. n. (Înv..) 1. Pelerinaj. 2. Peregrinare. [Var.: (înv.) peregrinágiu s. n.] – Peregrin + suf. -aj. Cf. it. pellegrinaggio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PEREGRINÁJ s.n. 1. (Liv.) Pelerinaj. 2. Peregrinare. [Cf. it. pellegrinaggio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PEREGRINÁJ s. n. peregrinare. (după it. pellegrinagio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PEREGRINÁJ s. v. pelerinaj.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
peregrináj s. n. (sil. -gri-), pl. peregrináje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PEREGRINÁJ ~e n. rel. Călătorie făcută de credincioși într-un loc considerat sfânt; hagialâc; pelerinaj. /peregrin + suf. ~aj
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink