Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PEREGRINÁRE, peregrinări, s. f. Acțiunea de a peregrina; călătorie lungă prin locuri îndepărtate; peregrinație, peregrinaj. – V. peregrina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PEREGRINÁRE s.f. Acțiunea de a peregrina și rezultatul ei; rătăcire, călătorie; peregrinaj, peregrinație. [< peregrina].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PEREGRINÁRE s. peregrinație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PEREGRINÁRE s. v. pelerinaj.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
peregrináre s. f. (sil. -gri-), g.-d. art. peregrinării; pl. peregrinări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PEREGRINÁ, peregrinez, vb. I. Intranz. A cutreiera prin locuri îndepărtate; a colinda, a călători prin lume; a hoinări. ♦ (Rar) A merge în pelerinaj într-un loc considerat sfânt. – Din fr. pérégriner, lat. peregrinari.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PEREGRINÁ ~éz intranz. 1) (despre credincioși) A merge timp îndelungat (pe jos) spre un loc considerat sfânt; a face un peregrinaj. 2) A călători prin locuri îndepărtate sau prin țări străine; a cutreiera lumea. /<fr. pérégriner, lat. peregrinare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PEREGRINÁ vb. I. intr. A călători; a rătăci; a cutreiera ținuturi îndepărtate. ♦ A merge în pelerinaj. [< fr. pérégriner, lat. peregrinari].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PEREGRINÁ vb. intr. a merge în pelerinaj. ◊ (p. ext.) a cutreiera ținuturi îndepărtate; a călători; a rătăci, a hoinări. (< fr. pérégriner, lat. peregrinari)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PEREGRINÁ vb. 1. v. călători. 2. v. hoinări.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
peregriná vb. (sil. -gri-), ind. prez. 1 sg. peregrinéz, 3 sg. și pl. peregrineáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink