PEREMPȚIÚNE, perempțiuni, s. f. (Jur.) Stingere, încetare a unui proces prin depășirea termenului legal de introducere a acțiunii; perimare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. péremption.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PEREMPȚIÚNE s.f. Stingere a unui proces după un anumit timp; perimare. [Pron. -ți-u. / < fr. péremption, lat. peremptio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PEREMPȚIÚNE s. f. (jur.) stingere a unui proces după un anumit timp; perimare. (< fr. péremption, lat. peremptio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PEREMPȚIÚNE s. (JUR.) perimare. (~ unei ac-țiuni.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
perempțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. perempțiúnii; pl. perempțiúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink