Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: perfecta (verb tranzitiv) , perfectare (substantiv feminin)   
PERFECTÁRE, perfectări, s. f. Acțiunea de a perfecta și rezultatul ei. – V. perfecta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PERFECTÁRE s.f. Acțiunea de a perfecta și rezultatul ei; definitivare, încheiere. [< perfecta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PERFECTÁRE s. încheiere. (~a unui acord.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
perfectáre s. f., g.-d. art. perfectării; pl. perfectări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PERFECTÁ, perfectez, vb. I. Tranz. A duce la bun sfârșit, a desăvârși, a definitiva, a încheia (un acord, o tranzacție etc.). – Din perfect.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PERFECTÁ ~éz tranz. (acorduri, tranzacții etc.) A aduce la o formă definitivă; a definitiva. /Din perfect
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PERFECTÁ vb. I. tr. A definitiva, a încheia (o înțelegere, un act, o tranzacție). [Cf. it. perfettare, fr. parfaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PERFECTÁ vb. tr. a definitiva, a încheia (o înțelegere, un act, o tranzacție). (< perfect)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PERFECTÁ vb. a încheia. (A ~ un acord.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
perfectá vb., ind. prez. 1 sg. perfectéz, 3 sg. și pl. perfecteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)