PERFECȚIONÍSM s. n. 1. Tendință de a atinge perfecțiunea. 2. (Med.) Tendință maladivă spre perfecțiune, care, ignorând, eliminând realizările parțiale, frânează orice realizare. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. perfectionnisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PERFECȚIONÍSM s.n. Tendință de a atinge perfecțiunea, progresul nelimitat. ♦ Tendință nevrotică de a atinge imposibilul, care poate merge până la obsesie. [< fr. perfectionnisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PERFECȚIONÍSM s. n. 1. tendință de a atinge perfecțiunea, progresul nelimitat. 2. tendință nevrotică de a atinge imposibilul, care poate merge până la obsesie. (< fr. perfectionnisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
perfecționísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink