PERFÍD, -Ă, perfizi, -de, adj. (Despre oameni) Care, sub o înfățișare binevoitoare sau indiferentă, ascunde răutate, viclenie, necinste; care vatămă pe cel care îi acordă încredere. ♦ (Despre manifestările oamenilor, fenomene, lucruri) Care este vătămător, periculos, fără să pară astfel. – Din fr. perfide.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PERFÍD, -Ă adj. Înclinat să facă rău, ascunzându-și intențiile sub o înfățișare binevoitoare; viclean, fățarnic, prefăcut, ipocrit. [Cf. fr. perfide, lat. perfidus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PERFÍD, -Ă adj. s. m. f. (om) care sub o înfățișare binevoitoare ascunde răutate, viclenie; fățarnic, prefăcut, ipocrit. (< fr. perfide)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PERFÍD s., adj. 1. s. v. ipocrit. 2. adj. v. ipocrit. 3. adj. înșelător, viclean, (livr.) insidios. (O propunere ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Perfid ≠ sincer
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
perfíd adj. m., pl. perfízi; f. sg. perfídă, pl. perfíde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PERFÍD ~dă (~zi, ~de) 1) (despre persoane) Care, sub masca aparent binevoitoare, ascunde gânduri dușmănoase; care înșală încrederea cuiva trădându-l; viclean; insidios. 2) (despre fenomene, acțiuni, lucruri etc.) Care este periculos, fără să pară astfel. /<fr. perfide
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink