PERFIDÍE, perfidii, s. f. Trăsătură de caracter, faptă, manifestare care denotă răutate, viclenie, necinste, în ciuda aparențelor (binevoitoare). [Acc. și: perfídie] – Din fr. perfidie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PERFIDÍE s.f. Lipsă de cinste, de loialitate; viclenie, fățărnicie, ipocrizie. ♦ Faptă perfidă. [Gen. -iei. / < fr. perfidie, lat. perfidia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PERFIDÍE s. f. caracter perfid; lipsă de loialitate, de cinste; viclenie, fățărnicie, ipocrizie. ◊ faptă perfidă. (< fr. perfidie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PERFIDÍE s. v. ipocrizie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Perfidie ≠ sinceritate
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
perfidíe s. f., art. perfidía, g.-d. art. perfidíei; pl. perfidíi, art. perfidíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PERFIDÍE ~i f. 1) Caracter perfid; fățărnicie; ipocrizie; viclenie. 2) Faptă sau vorbă perfidă; fățărnicie; ipocrizie. [G.-D. perfidiei] /<fr. perfidie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink