PERFORÁȚIE, perforații, s. f. Perforare; (concr.) gaură făcută prin perforare. ♦ (Med.) Găurire a unui organ, a unui țesut, a unui os, a unei membrane în urma unui proces patologic; (concr.) gaură, orificiu astfel apărut. [Var.: perforațiúne s. f.] – Din fr. perforation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PERFORÁȚIE s.f. Perforare; gaură realizată prin perforare. ♦ (Med.) Mic orificiu într-un organ cavitar sau viscer, apărut în urma unui proces inflamator, traumatic etc. [Gen. -iei, var. perforațiune s.f. / cf. fr. perforation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PERFORÁȚIE s. f. perforare; gaură realizată prin perforare. ◊ (med.) mic orificiu într-un organ cavitar sau în viscere, apărut în urma unui proces patologic. (< fr. perforation, lat. perforatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PERFORÁȚIE s. v. găurire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
perforáție s. f. (sil. -ți-e), art. perforáția (sil. -ți-a), g.-d. art. perforáției; pl. perforáții, art. perforáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PERFORÁȚIE ~i f. 1) v. A PERFORA. 2) Gaură apărută în urma operației de străpungere. 3) Deschizătură într-un organ sau țesut cauzată de o boală. [G.-D. perforației; Sil. -ți-e] /<fr. perforation, lat. perforatio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink