PERIDOTÍT, peridotite, s. n. Rocă în care predomină peridotul. [Var.: peridotítă s. f.] – Din fr. péridotite, germ. Peridotite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PERIDOTÍT s.n. Rocă eruptivă cristalină, în compoziția căreia predomină peridotul. [< fr. péridotite].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PERIDOTÍT s. n. / peridotítă s. f. rocă magnetică intruzivă, neagră, în compoziția căreia predomină peridotul. (< fr. péridotite, germ. Peridotite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
peridotít s. n. /peridotítă s. f., pl. peridotíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PERIDOTÍT (‹ fr. {i}) s. n. Rocă intrusivă ultrabazică, alcătuită în special din olivină, mai puțin din piroxeni, uneori din amfiboli, cromit, platină etc. Se transformă ușor în serpentin cu azbest.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink