Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PERIMÁRE, perimări, s. f. Acțiunea de a se perima. – V. perima.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PERIMÁRE s.f. Faptul de a se perima. [< perima].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PERIMÁRE s. 1. demodare, învechire. (~ unor practici.) 2. (JUR.) perempțiune. (~ unui act de procedură.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
perimáre s. f., g.-d. art. perimării; pl. perimări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PERIMÁ, pers. 3 perimează, vb. I. Refl. (Despre idei, concepții, teorii) A înceta să mai fie actual, să mai corespundă; a ieși din uz; a se demoda, a se învechi, ♦ (Jur.; despre procese, acțiuni etc.) A se stinge (în fața unei instanțe) din cauza depășirii termenului legal. – Din fr. périmer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE PERIMÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre idei, concepții) A-și pierde valoarea o dată cu trecerea timpului; a deveni neactual. 2) (despre acțiuni judiciare) A se anula în mod automat din cauza depășirii termenului prevăzut de lege. /<fr. périmer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PERIMÁ vb. I. refl. (Despre idei, teorii etc.) A se învechi, a se demoda, a ieși din uz. ♦ (Jur.; despre un proces) A se stinge, a se anula pentru lipsa de activitate din partea reclamantului în termen legal. [< fr. périmer, cf. lat. perimere – a anula].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PERIMÁ vb. refl. (despre idei, teorii etc.) a se învechi, a se demoda, a ieși din uz. ◊ (jur.; despre un proces) a se stinge, a se anula pentru lipsa de activitate din partea reclamantului în termen legal. (< fr. périmer, lat. perimere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PERIMÁ vb. v. învechi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
perimá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. perimeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink