Dex perindare

PERINDÁRE, perindări, s. f. Acțiunea de a (se) perinda și rezultatul ei; succesiune. – V. perinda.

PERINDÁRE s. 1. defilare, prefirare, succedare, (fig.) derulare. (~ copacilor prin fața ochilor.) 2. scurgere, succedare. (~ oamenilor pe stradă.) 3. v. succedare.

perindáre s. f., g.-d. art. perindării; pl. perindări

PERINDÁ, perínd, vb. I. 1. Refl. A trece sau a veni unul după altul, a se succeda (în timp, în spațiu); a circula (unul după altul). 2. Tranz. (Reg.) A trece de la unul la altul, a lua pe rând. ♦ A cutreiera. – Pe + rând.

A SE PERINDÁ pers. 3 se períndă intranz. A trece unul după altul (prin fața ochilor). /pe + rând

PERINDÁ vb. 1. a defila, a se prefira, a se succeda, (fig.) a se derula. (Copacii i se ~ prin fața ochilor.) 2. a se succeda, a se vântura. (Multă lume se ~ pe acolo.) 3. a se scurge, a se succeda, a urma, (înv. și pop.) a se petrece. (Mașinile se ~ una după alta.) 4. v. succeda.

perindá (-déz, perindát), vb. – 1. (Trans.) A parcurge, a străbate, a veni unul după altul. – 2. (Refl.) A se succeda, a alterna, a se înlănțui. – Var. perînda, (Trans.) părînda. Origine îndoielnică. Se consideră ca der. al lui pe rînd „în serie unul după altul” (Tiktin; Candrea; Scriban), dar această der. nu pare spontană în rom. (unde mai există de la rînd și der. verbal rîndui). Totuși ar putea fi un calc lingvistic al cărui model nu a fost semnalat. E cuvînt modern (sec. XIX). Der. din mag. perrend „ordinea unui proces” (Bogrea, Dacor., IV, 840) nu pare mai simplă.

perindá vb., ind. prez. 1 sg. perínd/perindéz, 3 sg. și pl. períndă