Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
PERIÓDIC, -Ä‚, periodici, -ce, adj. 1. Care revine, care se repetă (regulat) după anumite intervale de timp (egale); care constă în parcurgerea repetată a aceleiaÈ™i succesiuni de stări (în intervale de timp egale). ◊ PublicaÈ›ie periodică (È™i substantivat, n.) = publicaÈ›ie care apare la intervale regulate, la date fixe. Sistem periodic (al elementelor) = (sistem de) clasificare a elementelor chimice după proprietățile lor fundamentale. Tabloul (sau tabelul) periodic al elementelor = tabel în care figurează elementele chimice dispuse potrivit sistemului periodic. (Mat.) FuncÈ›ie periodică = funcÈ›ie care admite o perioadă (4) FracÈ›ie periodică = fracÈ›ie zecimală în care, după virgulă, aceleaÈ™i cifre se repetă la infinit în aceeaÈ™i ordine. (Fiz.) MiÈ™care periodică = miÈ™care a unei particule care, după un anumit interval de timp, revine la aceeaÈ™i stare de miÈ™care. ♦ (Despre boli È™i manifestările lor) Care revine la intervale regulate. 2. Care se referă la perioadă, privitor la perioadă. [Pr.: -ri-o-] – Din lat. periodicus, ngr. periodikós, fr. périodique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PERIÓDIC, -Ä‚ adj. Care revine, care se repetă cu regularitate la anumite perioade. ♦ PublicaÈ›ie periodică (È™i s.n.) = publicaÈ›ie care apare regulat la anumite date. [Cf. fr. périodique, lat. periodicus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PERIÓDIC, -Ă adj. I. care revine, se repetă cu regularitate la anumite perioade o (mat.) funcție ~ă = funcție care admite o perioadă (5). II. adj., s. n. (publicație) care apare la intervale de timp fixe. (< fr. périodique, lat. periodicus, gr. periodikos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PERIÓDIC adj., s. 1. adj. v. ciclic. 2. adj. regulat, sistematic. (Controale ~.) 3. s. v. publicație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Periodic ≠ aperiodic, neperiodic
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
periódic adj. m. (sil. -ri-o-), pl. periódici; f. sg. periódică, pl. periódice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PERIÓDIC ~că (~ci, ~ce) È™i adverbial 1) Care È›ine de o perioadă; propriu unei perioade. 2) Care se reproduce regulat la anumite intervale de timp; ciclic. ◊ PublicaÈ›ie ~că publicaÈ›ie care apare la intervale egale de timp. Sistem ~ sistem de clasificare a elementelor chimice după proprietățile lor fundamentale. Tabel ~ tabel în care figurează elementele chimice în conformitate cu sistemul periodic. [Sil. ri-o-] /<lat. periodicus, ngr. periodikós, fr. périodique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PERIÓDIC, -Ă (‹ ngr., fr., lat.) adj., s. n. 1. Adj. Care se repetă în mod identic după intervale de timp (aproximativ) egale; care survine la intervale regulate; care constă din parcurgerea reperată a aceleiași succesiuni de stări în intervale de timp egale. 2. S. n., adj. (Revistă, buletin etc.) care apare la intervale regulate (săptămânal, lunar etc.). 3. Adj. (MAT.) Funcție p. = funcție care admite o perioadă. Fracție p. = fracție zecimală în care, după virgulă, se repetă la infinit o anumită cifră sau un grup de cifre. 4. Adj. (CHIM.) Sistemul p. al elementelor = mod de clasificare a elementelor chimice după proprietățile lor (masă atomică, număr atomic). Începând din sec. 19 au existat numeroase încercări de clasificare a elementelor (Johann W. Dobereiner, 1828; Beguyer de Chancourtois, 1862; John Alexander Newlands, 1864). D.I. Mendeleev (în 1869) a descoperit legea periodicității și a aranjat elementele în ordinea crescândă a masei lor atomice într-un tabel (sistemul periodic al elementelor, pe care-l revizuiește în 1871). Completat cu elementele descoperite ulterior (gazele rare), tabloul constă din șapte șiruri orizontale, numite perioade și nouă coloane verticale, numite grupe. O clasificare asemănătoare a fost propusă în același an de Julius Lothar Meyer. Dezvoltarea ulterioară a teoriei structurii atomului a condus la concluzia că numărul de protoni din nucleul atomului unui element (numărul atomic) este identic cu numărul de ordine al elementului în sistemul p. al lui Mendeleev, acesta devenind criteriul de clasificare al elementelor (A. van den Broeck, 1911; H.G. Moseley, 1913) și că aranjarea elementelor în sistemul p. este determinată de structura straturilor de electroni ale atomilor (N. Bohr, 1922).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)