PERIODÓNT, periodonturi, s. n. (Anat.) Parodonțiu moale. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. périodonte.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PERIODÓNT s.n. Țesut care înconjură dintele; parodonțiu. [Var. periodonțiu s.n. / cf. fr. periodonte, engl. periodontium, germ. Periodontium].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PERIODÓNT s. n. periodonțiu. (< fr. périodonte)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
periodónt s. n. (sil. -ri-o-), pl. periodónturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink