PERIODÓNȚIU s. n. Țesut care înconjură dintele. [Pr.: -ri-o-] – Cf. fr. périodonte.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PERIODÓNȚIU n. Țesut în care se ține dintele. [Sil. ri-o-] /<engl. periodontium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PERIODÓNȚIU s.n. v. periodont.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PERIODÓNȚIU s. n. țesut care înconjură dintele; parodonțiu moale; parodont, periodont. (< engl. periodontium, germ. Periodontium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
periodónțiu s. n. (sil. -ri-o-) [-țiu pron. -țiu], art. periodónțiul
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink