PERIPEȚÍE, peripeții, s. f. Întâmplare sau serie de întâmplări și de incidente neprevăzute (și impresionante) care intervin în viața cuiva; spec. serie de astfel de întâmplări prezentate într-o operă literară. – Din fr. péripétie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PERIPEȚÍE s.f. 1. Schimbare inopinată și accidentală a sorții în drama antică. ♦ Episod conținând evenimente imprevizibile dintr-o operă literară. 2. Întâmplare sau serie de întâmplări neprevăzute, emoționante, care intervin în viața cuiva. [Gen. -iei. / < fr. péripétie, it. peripezia, cf. gr. peripeteia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PERIPEȚÍE s. f. 1. schimbare inopinată și accidentală a sorții în drama antică. ◊ episod conținând evenimente imprevizibile dintr-o operă literară. 2. întâmplare, serie de întâmplări neprevăzute, care intervin în viața cuiva. (< fr. péripétie, gr. peripeteia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PERIPEȚÍE s. întâmplare, pățanie, (Mold.) jitie, (fam.) istorie, tărășenie. (A trecut prin multe ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
peripețíe s. f., art. peripețía, g.-d. art. peripețíei; pl. peripețíi, art. peripețíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PERIPEȚÍE ~i f. 1) Întâmplare imprevizibilă și impresionantă care intervine în viața cuiva; istorie. 2) Întreprindere riscantă (descrisă într-o operă literară); pățanie; aventură. [G.-D. peripeției] /<fr. péripétie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink