PERIÚȚĂ, periuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui perie. ♦ Epitet peiorativ dat unui om lingușitor. 2. (Reg.) Segment al piciorului albinei acoperit cu fire păroase. [Pr.: -ri-u-] – Perie + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PERIÚȚĂ s. (rar) perioară. (~ de dinți.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PERIÚȚĂ s. v. lingău, lingușitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
periúță s. f. (sil. -ri-u-), g.-d. art. periúței; pl. periúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink