PERMIÁN, -Ă, permieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Ultima perioadă a erei paleozoice. 2. Adj. Care ține de permian (1), care se referă la permian, caracteristic permianului. [Pr.: -mi-an] – Din fr. permien.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PERMIÁN s.n. (Geol.) Ultima perioadă (sistem) a paleozoicului. // adj. Care aparține acestei perioade. [Pron. -mi-an. / < fr. permien, cf. Perm – regiune din vestul munților Ural].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PERMIÁN, -Ă adj., s. n. (din) ultima perioadă a paleozoicului. (< fr. permien)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
permián adj. m. (sil. -mi-an), pl. permiéni (sil. -mi-eni); f. sg. permiánă, pl. permiéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
permián s. n. (sil. -mi-an)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PERMIÁN1 n. Ultima perioadă a erei paleozoice. [Sil. -mi-an] /<fr. permien
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PERMIÁN2 ~ă (~i, ~e) Care ține de ultima perioadă a erei paleozoice; propriu acestei perioade. [Sil. -mi-an] /<fr. permien
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink