PERMISIÚNE, permisiuni, s. f. Învoire, aprobare (cerută de cineva sau acordată cuiva) de a face ceva; îngăduință, încuviințare. [Pr.: -si-u-] – Din fr. permission, lat. permissio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PERMISIÚNE s.f. 1. Învoire dată cuiva de a face ceva; încuviințare. 2. V. permisie. [Pron. -si-u-. / cf. fr. permission, lat. permissio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PERMISIÚNE/PERMÍSIE s. f. 1. învoire dată cuiva de a face ceva; încuviințare. 2. (în forma permisiune) învoire de a părăsi serviciul pe o perioadă scurtă de timp, dată unui militar. 3. figură de stil prin care vorbitorul mărturisește că se află la discreția preopinentului. (< fr. permission, lat. permissio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PERMISIÚNE s. 1. v. încuviințare. 2. autorizație, îngăduință, voie. (~ de a face ceva.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
permisiúne (aprobare) s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. permisiúnii; pl. permisiúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PERMISIÚNE ~i f. Aprobare de a realiza ceva. [G.-D. permisiunii; Sil. -si-u-] /<fr. permission, lat. permissio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink